În fiecare an, primăvara nu înseamnă doar închidere de cifre, raportări și semnături. Pentru multe companii din România, aceasta este perioada în care se iau unele dintre cele mai importante decizii de corporate governance: aprobarea situațiilor financiare anuale, validarea modului în care a fost administrată societatea și, acolo unde există profit distribuibil, decizia privind dividendele.[1]
Din perspectivă juridică, momentul este mai important decât pare. Situațiile financiare anuale nu sunt doar un document contabil. Legea contabilității le tratează ca documente oficiale de prezentare a activității economico-financiare, iar răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau persoanei care are obligația gestionării entității.[1]
De ce această perioadă este critică pentru companii
În practică, mulți antreprenori văd aprobarea bilanțului ca pe o formalitate anuală. În realitate, este un moment care concentrează mai multe riscuri decât pare la prima vedere:
- riscul ca situațiile financiare să nu reflecte corect activitatea reală;
- riscul ca deciziile privind profitul să fie luate prea rapid;
- riscul ca administratorii să trateze AGA ca pe o simplă etapă procedurală, nu ca pe un act de guvernanță reală.
Legea contabilității prevede că situațiile financiare anuale trebuie să fie însoțite de raportul administratorilor, de raportul de audit sau al cenzorilor, după caz, precum și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. Cu alte cuvinte, discuția despre bilanț nu ar trebui separată de discuția despre responsabilitate managerială.[1]
Aprobarea situațiilor financiare nu șterge răspunderea administratorilor
Acesta este, probabil, unul dintre cele mai importante aspecte juridice pe care multe companii îl ignoră.
Legea societăților arată clar că aprobarea situațiilor financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor. Asta înseamnă că votul din AGA nu funcționează ca un „reset” al responsabilității și nici ca o validare absolută a modului în care a fost condusă societatea.[2]
Pentru acționari și asociați, acesta este un semnal important: aprobarea documentelor financiare trebuie făcută informat, nu automat. Pentru administratori, mesajul este la fel de clar: conformarea formală nu înlocuiește diligența reală.
Dividendele: oportunitate legitimă, dar și zonă sensibilă
Când compania înregistrează profit, discuția se mută rapid către dividende. Iar aici tentația este, de multe ori, să se ajungă direct la întrebarea: „Cât distribuim?”
Legea societăților prevede că dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Tot legea permite distribuirea opțională trimestrială, pe baza situațiilor financiare interimare, cu regularizare prin situațiile financiare anuale aprobate potrivit legii. În plus, dividendele aprobate trebuie plătite în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale, dacă legea specială nu prevede altfel.[3]
Aici apare miza reală: distribuirea dividendelor nu este doar o decizie financiară, ci una care trebuie să țină cont de baza legală, de profitul distribuibil real, de eventualele regularizări și de echilibrul dintre interesul asociaților și stabilitatea companiei.
Ce ar trebui să facă firmele în această perioadă
În zona corporate, companiile prudente nu tratează această etapă ca pe o simplă bifă de calendar. O abordează ca pe un proces de decizie.
Asta înseamnă, în mod ideal:
- să verifice dacă documentația financiară este completă și coerentă;
- să coreleze raportul administratorilor cu realitatea operațională a companiei;
- să analizeze cu atenție propunerea de repartizare a profitului;
- să documenteze corect hotărârile AGA sau ale asociatului unic;
- să evite distribuirea pripită a dividendelor doar pentru că „a fost un an bun”.
În paralel, trebuie avut în vedere și calendarul legal: Legea contabilității stabilește, pentru societăți și alte entități vizate, termenul general de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar pentru depunerea situațiilor financiare anuale, iar Ministerul Finanțelor a emis și în ianuarie 2026 ordinul anual privind regulile de întocmire și depunere.[1]
Concluzie
În corporate, cele mai mari probleme nu apar întotdeauna din decizii spectaculoase. De multe ori, apar din formalități tratate superficial.
Aprobarea situațiilor financiare, repartizarea profitului și decizia privind dividendele sunt momente care par administrative, dar care au efecte juridice, fiscale și de guvernanță foarte concrete. Iar în 2026, companiile care tratează această perioadă cu rigoare nu fac doar compliance. Fac management sănătos.